Hello, hello. Bizi week. Sau asa ceva.
Luni am fost la Brasov sa imi procur o carte pentru unul din masterele la care o sa aplic, si, ca sa nu ma plictisesc, am tarat-o dupa mine si pe P. :D Cum ea nu a opus multa rezistenta, am plecat amandoua in jur de 10 in marea excursie, in conditiile in care nici eu, nici ea nu apucaseram prea multe ore de somn... Oh well. Cu toate acestea, desi nu am stat prea mult timp in Brasov, plimbarea ne-a prins bine amandurora, cu atat mai mult cu cat s-a lasat cu halit de eclere pe o banca intr-o autogara, si cu lins de degete lipicioase si boticuri pline de crema de ciocolata. Dar si cu fotografiat de pesti multicolori si de broscute testoase, in mall-ul de unde mi-am cumparat cartea de care va ziceam.
Apoi miercuri am fost la Baile Tusnad, asa cum spuneam ca imi doresc ultima data, cu D si cu P. Trei fete cucuiete s-au urcat in tren si au pornit-o la drum. Noi am fi vrut sa mergem de dimineata, dar cum singurul tren era in jur de ora 7, am hotarat sa-l luam pe urmatorul (la ora 12), nu inainte de a ne fi straduit sa gasim un microbuz, ceva, care sa plece undeva pe la 10 - Internetul ne spunea ca sunt microbuze in directia si la ora dorite, realitatea, insa, ne-a spus cu totul altceva... Ei bine, si uite asa am plecat noi la ora 12:16 din oraselul natal si am aterizat in micuta gara din Baile Tusnad la 13:13... Odata ajunse acolo, am constatat ca statiunea nu era nici pe departe atat de animata pe cat ne imaginam noi (sau macar populata)... Dar no biggie, am trecut peste acest mic amanunt, si ne-am vazut de ale noastre, adica de prosteala, hlizeala si facut poze. Si rontait chestii almost all the time (eu, mai ales). Cu ce ne-am ales de pe urma acestei excursioare? Cu o gramada de poze, cu un refren (pentru care ii sunt recunoscatoare lui D, intrucat ea mi l-a reamintit) "He, he, Selemen Peshe..." =)), care ma face si acum sa lesin de ras, cu vizitarea unei mici cetati aflata la 701m deasupra statiunii (luckily, nu ne-am intalnit cu niciun urs, desi indicatoarele care sa ne avertizeze de posibilitatea unui astfel de rendez-vous nu au lipsit)... All in all, cu niste amintiri dragi si cu o legatura sufleteasca, acel sentiment minunat care te face sa iti iubesti cele mai vechi prietene (Love you, my sweet, sweet, sweethearts!!!).
Iar azi e duminica, si am ramas singurica, pentru ca P a plecat la Cluj, iar D e la munte, doing what she loves most. Si nu imi place cand am atat de mult timp liber, pentru ca ma procopsesc cu tot felul de "mancarimi" sufletesti si de ego. I should do something about that and fast.
P.s. Pozele de la Tusnad urmeaza, deocamdata lipsesc din motive tehnice. Have a nice day!
Luni am fost la Brasov sa imi procur o carte pentru unul din masterele la care o sa aplic, si, ca sa nu ma plictisesc, am tarat-o dupa mine si pe P. :D Cum ea nu a opus multa rezistenta, am plecat amandoua in jur de 10 in marea excursie, in conditiile in care nici eu, nici ea nu apucaseram prea multe ore de somn... Oh well. Cu toate acestea, desi nu am stat prea mult timp in Brasov, plimbarea ne-a prins bine amandurora, cu atat mai mult cu cat s-a lasat cu halit de eclere pe o banca intr-o autogara, si cu lins de degete lipicioase si boticuri pline de crema de ciocolata. Dar si cu fotografiat de pesti multicolori si de broscute testoase, in mall-ul de unde mi-am cumparat cartea de care va ziceam.
Apoi miercuri am fost la Baile Tusnad, asa cum spuneam ca imi doresc ultima data, cu D si cu P. Trei fete cucuiete s-au urcat in tren si au pornit-o la drum. Noi am fi vrut sa mergem de dimineata, dar cum singurul tren era in jur de ora 7, am hotarat sa-l luam pe urmatorul (la ora 12), nu inainte de a ne fi straduit sa gasim un microbuz, ceva, care sa plece undeva pe la 10 - Internetul ne spunea ca sunt microbuze in directia si la ora dorite, realitatea, insa, ne-a spus cu totul altceva... Ei bine, si uite asa am plecat noi la ora 12:16 din oraselul natal si am aterizat in micuta gara din Baile Tusnad la 13:13... Odata ajunse acolo, am constatat ca statiunea nu era nici pe departe atat de animata pe cat ne imaginam noi (sau macar populata)... Dar no biggie, am trecut peste acest mic amanunt, si ne-am vazut de ale noastre, adica de prosteala, hlizeala si facut poze. Si rontait chestii almost all the time (eu, mai ales). Cu ce ne-am ales de pe urma acestei excursioare? Cu o gramada de poze, cu un refren (pentru care ii sunt recunoscatoare lui D, intrucat ea mi l-a reamintit) "He, he, Selemen Peshe..." =)), care ma face si acum sa lesin de ras, cu vizitarea unei mici cetati aflata la 701m deasupra statiunii (luckily, nu ne-am intalnit cu niciun urs, desi indicatoarele care sa ne avertizeze de posibilitatea unui astfel de rendez-vous nu au lipsit)... All in all, cu niste amintiri dragi si cu o legatura sufleteasca, acel sentiment minunat care te face sa iti iubesti cele mai vechi prietene (Love you, my sweet, sweet, sweethearts!!!).
Iar azi e duminica, si am ramas singurica, pentru ca P a plecat la Cluj, iar D e la munte, doing what she loves most. Si nu imi place cand am atat de mult timp liber, pentru ca ma procopsesc cu tot felul de "mancarimi" sufletesti si de ego. I should do something about that and fast.
P.s. Pozele de la Tusnad urmeaza, deocamdata lipsesc din motive tehnice. Have a nice day!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu