Ultima zi de Bucuresti. Maine ma intorc acasa, dupa 10 zile de taiat frunze la caini in capitala... Momentan, traiesc cu senzatia ca o sa fie super odata ce voi fi home (i miss home right now), dar sunt sigura ca si acolo o sa ma plictisesc (de fapt, mai ales acolo). Noroc ca P, my best friend, s-a intors si ea intre timp de la Cluj si voi avea cu cine sa imi pierd timpul... Anyway, exceptand cele cateva (vreo 2) zile in care m-am cam plictisit, in rest trebuie sa recunosc ca sederea in Bucuresti a fost chiar placuta, presarata cu momente si intamplari misto. Spre exemplu, joi seara am iesit cu M si F in Debufet (sper ca asa se scrie.. hmm) si m-am simtit neasteptat de bine. Ingredientele acestei seri reusite (care s-a si prelungit pana tarziu in noapte) au fost 3 fete cucuiete (noi) si 2 baieti/barbati interesanti, dintre care unul s-a nimerit sa isi faca intrarea in vietile noastre chiar in seara cu pricina. Nu sunt o mare fana a tipilor care se asaza, out of the blue, la masa unor tipe singurele, dar mai exista si exceptii. De fapt, cred ca si berile baute ne-au facut mai indulgente ca de obicei (pe mine cu siguranta!), dar nici za guy nu era tocmai an idiot :p, asa ca nu e de mirare ca rezultatul a fost o iesire presarata cu rasete si discutii interesante.
Sederea in Bucuresti a marcat si nasterea blogului, another good thing :) si intalnirea cu multi prieteni dragi, pe care nu o sa ii mai vad prea curand (culmea, tocmai cand incepusem sa ma atasez de ea, she's leaving for Denmark... to study :(). Ar mai fi de mentionat si "marea tragedie"... tragedia greceasca pe care, cel putin momentan, am incheiat-o... Nu stiu daca i-am scris actul final, dar cu siguranta imi voi lua o pauza lunga si binemeritata de la crearea ei. Partea cea mai ciudata e ca ma asteptam sa am un gol imens in suflet, dar se pare ca Doamne-Doamne a avut grija de mine o data in plus si mi-a oferit pace sufleteasca, in locul zbuciumului interior ce caracteriza de obicei aparitia vreunei "pauze". Nu ma declar victorioasa inca, mai e mult pana acolo, dar ii sunt recunoscatoare clipei prezente pentru calmul in care sunt invaluita... si pentru optimismul (de care e responsabila si I, another dear friend) cu care privesc viitorul acum. E o realizare, va vorbeste o pesimista (de fapt, fricoasa) cronica. In orice caz, voi reveni cu detalii asupra "tragediei", desi sper sa nu fie cazul pana prin... noiembrie.
Cred ca a venit timpul pentru inca o portie de Sex and the City. I'm addicted to it. Nitie-nite!
Sederea in Bucuresti a marcat si nasterea blogului, another good thing :) si intalnirea cu multi prieteni dragi, pe care nu o sa ii mai vad prea curand (culmea, tocmai cand incepusem sa ma atasez de ea, she's leaving for Denmark... to study :(). Ar mai fi de mentionat si "marea tragedie"... tragedia greceasca pe care, cel putin momentan, am incheiat-o... Nu stiu daca i-am scris actul final, dar cu siguranta imi voi lua o pauza lunga si binemeritata de la crearea ei. Partea cea mai ciudata e ca ma asteptam sa am un gol imens in suflet, dar se pare ca Doamne-Doamne a avut grija de mine o data in plus si mi-a oferit pace sufleteasca, in locul zbuciumului interior ce caracteriza de obicei aparitia vreunei "pauze". Nu ma declar victorioasa inca, mai e mult pana acolo, dar ii sunt recunoscatoare clipei prezente pentru calmul in care sunt invaluita... si pentru optimismul (de care e responsabila si I, another dear friend) cu care privesc viitorul acum. E o realizare, va vorbeste o pesimista (de fapt, fricoasa) cronica. In orice caz, voi reveni cu detalii asupra "tragediei", desi sper sa nu fie cazul pana prin... noiembrie.
Cred ca a venit timpul pentru inca o portie de Sex and the City. I'm addicted to it. Nitie-nite!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu