Iar este duminica. Si iar stau cu "puiul" in brate, conversandu-ma de zor cu M. Si admirand poze superbe pe weheartit. In sfarsit, it's been a long week, mai dificila decat cea de dinaintea ei, sau cel putin asa am perceput-o eu.
Din diverse motive, in fiecare zi - dar absolut in fiecare zi - am avut parte de stari foarte urate si de nervi si de momente neplacute pe care nu prea reuseam sa le controlez. Din fericire, dupa ce m-am luptat cu demonii mei interiori pret de vreo 7 zile, in cele din urma azi am reusit sa ma simt ceva mai bine. Ce-i drept, nu in totalitate, dar macar nu am mai simtit nevoia sa ma dau (sau sa ii dau pe altii) cu capul de pereti, ceea ce este un adevarat progres, trust me on that.
Am terminat de cea de-a doua lectura a romanului meu de suflet, "Eat, Pray, Love" care - drept sa va spun - a reusit sa imi mai insenineze diminetile si serile, cand furam cateva minute de lectura in metrou, respectiv inainte de somn. Datorita acestei carti, am reusit sa inteleg (si sa accept?) cateva lucruri destul de importante despre mine si viata mea si responsabilitatile mele pe acest Pamant si poate ca, daca nu o sa ma complac din nou in starea de lene atat de specifica mie, o sa le si pun in aplicare, rand pe rand.
Partea si mai grozava este ca, in urma cu circa o saptamana, mi-am cumparat "Commited" (tradusa la noi "Si am spus da. O poveste de iubire"), cel mai recent roman al lui Liz Gilbert, pe care am inceput sa il citesc cu nesat acum vreo 3 zile si din care am reusit sa lecturez mai mult in aceasta dupa-amiaza.
Altfel, asa cum spuneam si mai sus, ma lupt in continuare cu demonii mei si ma straduiesc sa ma plang mai putin si sa fiu cat mai optimista omeneste posibil. Exceptand saptamana care tocmai se incheie, in general ma descurc onorabil. "Totul va fi bine, si totul va fi bine, si toate lucrurile vor fi bine". I must have faith. In definitiv, simt ca lucrurile sunt asa cum ar trebui sa fie (ca tot va ziceam eu de povestea cu "acceptarea" si asumarea realitatii, pana la urma) si ca ma indrept in directia potrivita (cel putin din anumite puncte de vedere). In rest, totul tine de rabdare, de vointa, de perserverenta, de iubire (fata de mine si fata de cei din jurul meu)...
Ma pregatesc de o mare provocare - despre care o sa va povestesc la timpul potrivit - si care ma determina sa fiu ceva mai multumita de mine insami (desi, drept sa va spun, nu stiu exact cum se va termina toata povestea asta cu "provocarea" sau ce anume imi va aduce ea). Vom vedea.
Nitie!
Sursa foto: weheartit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu