O noua saptamana, noi intamplari, aceiasi demoni. Dar sa nu ne concentram asupra lucrurilor neplacute.
Ei bine, in ultimele zile am tot avut ce face, fie ca asta a insemnat ca am iesit la socializare, ca am avut treaba "cu serviciul" sau ca am fost la cursuri. Am avut parte de zile, in mare, destul de ok, exceptand momentele in care ma intristam/suparam/enervam din te miri ce. Bine ca, in marea lor majoritate, acestea nu m-au tinut foarte mult.
Saptamana trecuta mi-am petrecut-o la verisoara mea acasa, avand grija de Alfie, motanul ei rasfatat si rautacios. Partea buna? De la ea, fac 15 minute pe jos pana la birou, ceea ce este grozav, daca ne gandim ca, din caminul in care imi fac veacul de obicei, fac cam 45 de minute cu metrou si autobuz pana acolo... Partea mai putin buna, insa, a fost faptul ca Alfie are prostul obicei de a se trezi noaptea - de mai multe ori - si de a incepe sa miaune... ca din gura de sarpe. Serios. Si cum somnul meu este mai usor ca un fulg de nea, toata saptamana trecuta am fost in urma la capitolul odihna - si nici inceputul acesteia nu se anunta mai promitator, daca este sa o spun pe aia dreapta.
Vineri seara am iesit la socializare (dupa cum s-a dovedit), intr-un club (de fapt, 2) impreuna cu my dear L. Acolo am avut placuta surpriza sa dau peste un tip pe care il stiu din liceu, cu care am stat de vorba destul de mult. A fost distractiv. Asta si pentru ca am baut destul de mult (nu ca as recomanda un astfel de comportament), mai mult decat ar fi dorit bietul meu trup si biata mea tartacuta. Drept urmare, a doua zi m-am cam trezit cu dureri de cap, care au disparut destul de repede totusi, semn ca nu intrecusem cum mult limita de rezistenta.
Iar duminica a sosit momentul sa fiu fata serioasa si sa particip la un targ, alaturi de colegii mei, si sa impart pliante, sa stau de vorba cu lumea... Am avut emotii, trebuie sa recunosc. Nu imi place sa vorbesc cu necunoscuti (nu din prima, oricum), ma streseaza sa "recit" chestii standard (desi ati fi surprinsi cat de bine imi ies o data ce trec peste jena initiala)... Si aveam emotii si in ceea ce ii priveste pe ai mei colegi, cu care trebuia sa imi petrec timpul (cateva ore bune). Nu as putea sa va explic acum de ce... ideea este ca lucrurile s-au desfasurat mult mai bine decat anticipasem eu si am reusit chiar sa ma distrez, in ciuda asteptarilor mele.
Ieri a inceput o noua saptamana... Nu cu dreptul, dar mi-am revenit pe parcurs. O fi fost ceva in aer (citeam ca toata povestea cu cutremurul din Japonia ne-a influentat pe toti, provocandu-ne stari sufletesti negative).
Astazi m-am trezit binedispusa, desi dormisem putin, iar starea matinala de bine m-a insotit o buna parte din zi. Spre dupa-masa, nu ma mai simteam atat de vioaie, iar gandurile negre si-au facut din nou aparitia, dar norocul meu a fost ca am plecat la cursuri si, ulterior, am iesit cu doua colege "la suc". Povestile uneia dintre ele au avut darul de a-mi da o stare de bine... asa ca acum, desi obosita, ma simt ok (plus ca, intre timp, am stat de vorba si cu draga mea draga, P., care, intr-un fel stiut doar de ea insasi, reuseste sa ma faca sa rad si sa imi ofere perspective roz asupra vietii).
A sosit momentul pentru un nou episod din "Gilmore Girls". Nitie!
Ei bine, in ultimele zile am tot avut ce face, fie ca asta a insemnat ca am iesit la socializare, ca am avut treaba "cu serviciul" sau ca am fost la cursuri. Am avut parte de zile, in mare, destul de ok, exceptand momentele in care ma intristam/suparam/enervam din te miri ce. Bine ca, in marea lor majoritate, acestea nu m-au tinut foarte mult.
Saptamana trecuta mi-am petrecut-o la verisoara mea acasa, avand grija de Alfie, motanul ei rasfatat si rautacios. Partea buna? De la ea, fac 15 minute pe jos pana la birou, ceea ce este grozav, daca ne gandim ca, din caminul in care imi fac veacul de obicei, fac cam 45 de minute cu metrou si autobuz pana acolo... Partea mai putin buna, insa, a fost faptul ca Alfie are prostul obicei de a se trezi noaptea - de mai multe ori - si de a incepe sa miaune... ca din gura de sarpe. Serios. Si cum somnul meu este mai usor ca un fulg de nea, toata saptamana trecuta am fost in urma la capitolul odihna - si nici inceputul acesteia nu se anunta mai promitator, daca este sa o spun pe aia dreapta.
Vineri seara am iesit la socializare (dupa cum s-a dovedit), intr-un club (de fapt, 2) impreuna cu my dear L. Acolo am avut placuta surpriza sa dau peste un tip pe care il stiu din liceu, cu care am stat de vorba destul de mult. A fost distractiv. Asta si pentru ca am baut destul de mult (nu ca as recomanda un astfel de comportament), mai mult decat ar fi dorit bietul meu trup si biata mea tartacuta. Drept urmare, a doua zi m-am cam trezit cu dureri de cap, care au disparut destul de repede totusi, semn ca nu intrecusem cum mult limita de rezistenta.
Iar duminica a sosit momentul sa fiu fata serioasa si sa particip la un targ, alaturi de colegii mei, si sa impart pliante, sa stau de vorba cu lumea... Am avut emotii, trebuie sa recunosc. Nu imi place sa vorbesc cu necunoscuti (nu din prima, oricum), ma streseaza sa "recit" chestii standard (desi ati fi surprinsi cat de bine imi ies o data ce trec peste jena initiala)... Si aveam emotii si in ceea ce ii priveste pe ai mei colegi, cu care trebuia sa imi petrec timpul (cateva ore bune). Nu as putea sa va explic acum de ce... ideea este ca lucrurile s-au desfasurat mult mai bine decat anticipasem eu si am reusit chiar sa ma distrez, in ciuda asteptarilor mele.
Ieri a inceput o noua saptamana... Nu cu dreptul, dar mi-am revenit pe parcurs. O fi fost ceva in aer (citeam ca toata povestea cu cutremurul din Japonia ne-a influentat pe toti, provocandu-ne stari sufletesti negative).
Astazi m-am trezit binedispusa, desi dormisem putin, iar starea matinala de bine m-a insotit o buna parte din zi. Spre dupa-masa, nu ma mai simteam atat de vioaie, iar gandurile negre si-au facut din nou aparitia, dar norocul meu a fost ca am plecat la cursuri si, ulterior, am iesit cu doua colege "la suc". Povestile uneia dintre ele au avut darul de a-mi da o stare de bine... asa ca acum, desi obosita, ma simt ok (plus ca, intre timp, am stat de vorba si cu draga mea draga, P., care, intr-un fel stiut doar de ea insasi, reuseste sa ma faca sa rad si sa imi ofere perspective roz asupra vietii).
A sosit momentul pentru un nou episod din "Gilmore Girls". Nitie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu