Well, hello again!
Duminica seara, in camera de camin, cu jucaria in brate, ascultand muzica "de relaxare" si gandindu-ma ce pisici as putea sa scriu. Pentru ca de scris, vreau sa scriu. Ceva. Intru zilnic pe pagina mea de blog pentru a ma pune la curent cu ce au mai scris dragii mei dragi, insa de fiecare data ies fara sa fi scris macar un rand despre mine, despre ce mi se intampla... Simt ca nu prea am ce spune, cred ca asta este problema, de fapt.
Viata mea se desfasoara dupa niste parametri destul de banali si, drept urmare, nu prea este mult de povestit. Ma rog, viata mea s-a schimbat din anumite puncte de vedere de ultima data cand am postat, insa ar fi prea multe de spus si, sincer, nu prea vreau sa bat apa in piua pe tema vietii mele sentimentale - si a haosului din ea - din ultimele luni, pentru simplul fapt ca nu are absolut niciun sens sa o fac.
O sa spun, in schimb, ca ma bate gandul sa fac o mica-mare nebunie (nu spui ce, momentan!). Sa vedem daca oi avea curajul ori ba!
Pana una, alta, ma gandesc ca, daca tot ar cam fi cazul sa imi vad de mine si de dezvoltarea mea personala (cam inexistenta in ultimii 4 ani), sa si fac niste schimbari, right? Pentru inceput, ma gandesc sa ma duc la aerobic. As in, sa fac miscare pentru a ma inveseli (?) si pentru a-mi tonifia musculatura (si pentru a slabi, sic!). Apoi, sa mananc mai multe fructe si legume, sa imi fac masti naturiste, sa citesc mai mult, sa ies mai mult, sa zambesc mai mult. Dar si sa critic mai putin, sa ma supar mai putin, sa ma incrunt mai putin. S-ar spune ca ma aflu in cautarea optimismului si a poftei de viata pierdute... Ceva de genul.
Ar fi multe de insiruit, cand vine vorba despre ceea ce vreau sa fac cu mine si din mine... Nu oi fi eu foarte coerenta ori disciplinata, insa cumva, toate acestea - si multe altele - trebuie sa aiba loc, pentru ca vreau sa simt ca viata mea are un sens, o semnificatie... Pentru ca nu imi place in ce punct ma aflu acum si pentru ca... if I don't love myself, nobody else will (desi ma cam enerveaza treaba asta, I must admit!).
Pe final, o piesa pe care am ascultat-o over and over again in ultimul timp (@work, mostly :p). Nu stiu exact de ce, dar imi da o stare de bine (piesa fiind cam trista, de altfel). Ma linisteste. Voila:
Nitie, sweethearts!
Duminica seara, in camera de camin, cu jucaria in brate, ascultand muzica "de relaxare" si gandindu-ma ce pisici as putea sa scriu. Pentru ca de scris, vreau sa scriu. Ceva. Intru zilnic pe pagina mea de blog pentru a ma pune la curent cu ce au mai scris dragii mei dragi, insa de fiecare data ies fara sa fi scris macar un rand despre mine, despre ce mi se intampla... Simt ca nu prea am ce spune, cred ca asta este problema, de fapt.
Viata mea se desfasoara dupa niste parametri destul de banali si, drept urmare, nu prea este mult de povestit. Ma rog, viata mea s-a schimbat din anumite puncte de vedere de ultima data cand am postat, insa ar fi prea multe de spus si, sincer, nu prea vreau sa bat apa in piua pe tema vietii mele sentimentale - si a haosului din ea - din ultimele luni, pentru simplul fapt ca nu are absolut niciun sens sa o fac.
O sa spun, in schimb, ca ma bate gandul sa fac o mica-mare nebunie (nu spui ce, momentan!). Sa vedem daca oi avea curajul ori ba!
Pana una, alta, ma gandesc ca, daca tot ar cam fi cazul sa imi vad de mine si de dezvoltarea mea personala (cam inexistenta in ultimii 4 ani), sa si fac niste schimbari, right? Pentru inceput, ma gandesc sa ma duc la aerobic. As in, sa fac miscare pentru a ma inveseli (?) si pentru a-mi tonifia musculatura (si pentru a slabi, sic!). Apoi, sa mananc mai multe fructe si legume, sa imi fac masti naturiste, sa citesc mai mult, sa ies mai mult, sa zambesc mai mult. Dar si sa critic mai putin, sa ma supar mai putin, sa ma incrunt mai putin. S-ar spune ca ma aflu in cautarea optimismului si a poftei de viata pierdute... Ceva de genul.
Ar fi multe de insiruit, cand vine vorba despre ceea ce vreau sa fac cu mine si din mine... Nu oi fi eu foarte coerenta ori disciplinata, insa cumva, toate acestea - si multe altele - trebuie sa aiba loc, pentru ca vreau sa simt ca viata mea are un sens, o semnificatie... Pentru ca nu imi place in ce punct ma aflu acum si pentru ca... if I don't love myself, nobody else will (desi ma cam enerveaza treaba asta, I must admit!).
Pe final, o piesa pe care am ascultat-o over and over again in ultimul timp (@work, mostly :p). Nu stiu exact de ce, dar imi da o stare de bine (piesa fiind cam trista, de altfel). Ma linisteste. Voila:
Nitie, sweethearts!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu