E februarie, e tarziu, sunt obosita... Ascult HIM, ultimul lor album achizitionat in urma cu (nici) o saptamana si incerc sa imi pun ordine in ganduri. De fapt, asta zic ca fac, pentru ca, de fapt, vreau doar sa postez cateva randuri pe blogul pe care l-am abandonat acum trei luni, inainte de mult asteptata zi de nastere...
Well, no excuses. I'm just happy to be writing this, instead of wasting my time on Facebook (desi asta am facut pana acum 5min... hm.)
As vrea sa pot spune ca s-au intamplat o multime de lucruri importante in ultimele luni, dar nu reusesc sa imi amintesc acum decat ca lucrez de 2 luni deja si ca se poate spune ca mi-am atins unul dintre scopuri. In rest, I just go with the flow...
Citesc in prezent "Panza de paianjen" a Cellei Serghi. Mai am cateva pagini si o termin (poate chiar maine in drum spre work). As vrea sa pot fi coerenta si sa spun tot ce imi place la aceasta carte, insa... no can do. In orice caz, merita sa impartasesc cu oricine se va nimeri sa citeasca aceste randuri un mic paragraf:
"Mi-am spus: ceea ce ma atragea la el era impresia ca e singur, nenorocit, ca unicul lui stimulent in viata sunt eu, ca sunt singura lui bucurie, unica lui alinare. Daca nu-i asa, nu ma intereseaza. Nu ma intereseaza un barbat decat in masura in care cred ca-l stapanesc ca femeie, in care cred ca sunt pentru el, intr-un moment din viata, o fiinta unica, de neinlocuit. Stiu ca sunt femei mai frumoase decat mine, asta nu are nicio insemnatate, fiindca oricat de frumoasa ar fi o femeie, se poate totdeauna ivi alta, care sa fie si mai frumoasa; dar cred ca poate exista o adancime sufleteasca, o sensibilitate, o inteligenta care pot insufleti in asa fel un anumit fizic, care pot crea o feminitate infringibila, amalgam unic de insusiri de neinlocuit, cel putin o clipa data, pentru un om, intr-un anume climat sufletesc."
Citind randurile de mai sus, am avut senzatia ca eroina romanului sunt eu... ca vorbele ei imi apartin. M-am identificat cu ea total si, uneori, in timpul zilei, cand ar trebui sa ma concentrez asupra a ceea ce am de facut la work, ma trezesc gandindu-ma la ea, la Diana Slavu... la ceea ce ar fi facut ea intr-o anumita situatie. Si asta pentru ca, desi paragraful citat mi se potriveste ca o manusa, personajul Cellei Serghi (un fel de alter ego al autoarei, din cate am inteles), imi este foarte diferit in multe alte privinte. In orice caz, ideea era ca o admir pe femeia din "Panza de paianjen", admir tipul de femeie descris in carte, de fapt... si chiar daca nu ii aprob in totalitate comportamentul (cititi cartea pentru a va da seama la ce ma refer), nu pot sa nu fiu fascinata de Diana Slavu si de toate experientele si trairile ei, ce se confunda uneori cu ale mele.
I live my life dreaming. Sometimes, it's ok... other times, I'm no longer able to tell what's real and what is just my imagination (and wishful thinking). Suna ciudat, but I know exactly what I'm sayin'...
Nitie, all of you!
Sursa foto: www.gallerynucleus.com
Well, no excuses. I'm just happy to be writing this, instead of wasting my time on Facebook (desi asta am facut pana acum 5min... hm.)
As vrea sa pot spune ca s-au intamplat o multime de lucruri importante in ultimele luni, dar nu reusesc sa imi amintesc acum decat ca lucrez de 2 luni deja si ca se poate spune ca mi-am atins unul dintre scopuri. In rest, I just go with the flow...
Citesc in prezent "Panza de paianjen" a Cellei Serghi. Mai am cateva pagini si o termin (poate chiar maine in drum spre work). As vrea sa pot fi coerenta si sa spun tot ce imi place la aceasta carte, insa... no can do. In orice caz, merita sa impartasesc cu oricine se va nimeri sa citeasca aceste randuri un mic paragraf:
"Mi-am spus: ceea ce ma atragea la el era impresia ca e singur, nenorocit, ca unicul lui stimulent in viata sunt eu, ca sunt singura lui bucurie, unica lui alinare. Daca nu-i asa, nu ma intereseaza. Nu ma intereseaza un barbat decat in masura in care cred ca-l stapanesc ca femeie, in care cred ca sunt pentru el, intr-un moment din viata, o fiinta unica, de neinlocuit. Stiu ca sunt femei mai frumoase decat mine, asta nu are nicio insemnatate, fiindca oricat de frumoasa ar fi o femeie, se poate totdeauna ivi alta, care sa fie si mai frumoasa; dar cred ca poate exista o adancime sufleteasca, o sensibilitate, o inteligenta care pot insufleti in asa fel un anumit fizic, care pot crea o feminitate infringibila, amalgam unic de insusiri de neinlocuit, cel putin o clipa data, pentru un om, intr-un anume climat sufletesc."
Citind randurile de mai sus, am avut senzatia ca eroina romanului sunt eu... ca vorbele ei imi apartin. M-am identificat cu ea total si, uneori, in timpul zilei, cand ar trebui sa ma concentrez asupra a ceea ce am de facut la work, ma trezesc gandindu-ma la ea, la Diana Slavu... la ceea ce ar fi facut ea intr-o anumita situatie. Si asta pentru ca, desi paragraful citat mi se potriveste ca o manusa, personajul Cellei Serghi (un fel de alter ego al autoarei, din cate am inteles), imi este foarte diferit in multe alte privinte. In orice caz, ideea era ca o admir pe femeia din "Panza de paianjen", admir tipul de femeie descris in carte, de fapt... si chiar daca nu ii aprob in totalitate comportamentul (cititi cartea pentru a va da seama la ce ma refer), nu pot sa nu fiu fascinata de Diana Slavu si de toate experientele si trairile ei, ce se confunda uneori cu ale mele.
I live my life dreaming. Sometimes, it's ok... other times, I'm no longer able to tell what's real and what is just my imagination (and wishful thinking). Suna ciudat, but I know exactly what I'm sayin'...
Nitie, all of you!
Sursa foto: www.gallerynucleus.com
1.de facebook nu o să scapi prea curând.
RăspundețiȘtergere2. frumos scris şi welcome back.
3. m-ai inspirat să încerc să reiau o poveste care s-a oprit la pagina 30.
4. hug!
:)
RăspundețiȘtergere1. da, nici nu cred ca imi doresc sa scap, de fapt :D.
2. multumesc si multumesc :).
3.promit sa citesc cat de curand ce mi-ai trimis ;).
4. huuuug!
fain articol si minunat citat:)
RăspundețiȘtergere