duminică, 11 octombrie 2009

Lately (not so interesting, actually :p)

Uf, nu e bine. Nu e bine deloc. Imi propusesem sa scriu cat mai des, sa povestesc cat mai mult din ceea ce mi se intampla (inside or outside), dar se pare ca nu prea reusesc sa fac asta :(. Oh well.

Pentru moment, insa, I'm back :D. Si o sa incerc sa fiu aici macar o data la 7 zile, pentru ca asa e frumos, asa e bine... pentru ca vreau sa incerc din nou (did I tell you ca am tinut un jurnal timp de vreo 10 ani? ;)) "terapia prin scris" sau macar "autocunoasterea prin scris", daca mai mult nu se va putea. :)

Ei bine, Bucuresti. Bucuresti si master si boyfriend si cautare mai mult sau mai putin asidua a unui loc de munca... Not so much fun lately, although there have been moments, thanks God!

Am inceput primul an de master, CLOE pe numele sau, si deocamdata imi place. Pare ceva mai interesant decat facultatea pe care am absolvit-o in vara, which is a good thing. Sa vedem ce va fi si cand vom intra cu adevarat "in paine", pentru ca lucrurile nu sunt niciodata asa de frumoase cum par la inceput. Sau poate ca ma insel... de fapt, sper sa ma insel, pentru ca vreau sa simt ca fac si eu in sfarsit ceva ce imi place cu adevarat... ceva in care sa ma pot implica macar 75% (which is A LOT when it comes to me, trust me!). So, wish me luck!

Cat despre capitolul intitulat "a la recherche du job parfait", trebuie sa marturisesc ca lucrurile nu sunt tocmai grozave. Adica aplic de ceva vreme (desi nu pot sa spun ca imi petrec tot timpul liber facand asta, nici pe departe) si rezultatele se lasa asteptate. Si stiu ca trebuie sa am rabdare, sa perseverez, blah, blah, blah... but I'm really not good at this! Nici la partea cu rabdarea, cu atat mai putin la partea cu perseveratul... I know, it sucks to be me sometimes. Eh, dar nu am de ales, anyway, asa ca imi voi continua cautarile, cu mai mult succes, sa speram... si asta pana nu face Mum o criza de nervi si nu imi omor prietenul (sau ma omoara el pe mine, depinde).

Ca tot veni vorba de bf (o prescurtare mica nu strica niciodata in momente de lene :p)... Man, do we fight or what??? Sa nu va mire, la asta ne pricepem noi cel mai bine. Pardon, la asta ma pricep EU cel mai bine. Spun toate astea in caz ca va gandeati ca traiesc a n-spea luna de miere. Hmm... nu?!
Ei, nu e chiar atat de rau, cu atat mai mult cu cat asa a fost mereu. Chiar de la inceputurile inceputurilor relatiei noastre. I mean it. Oamenii normali, cu capul pe umeri si creierele nealterate (n.r. vorbim de perioadele in care nu sunt in love) au parte de fluturasi, de "hihi", de plimbari pe norisori pufosi si roz... u get it. Dar nu si eu. Nu si noi. NU. Noi ne-am cunoscut intr-un club (ce poate fi mai superficial de atat?!), ne-am placut mai mult sau mai putin, dar suficient incat sa vrem sa ne revedem, si ne-am "lipit" pretty fast, in ciuda retinerilor mele. Da, retineri, pentru ca vorbim de un personaj (eu) timid si circumspect si despre un altul (el) not so shy, ba dimpotriva, cotropitor (si nu exagerez folosind acest termen oarecum plastic) si foarte willing de una, alta. De una, alta, la care eu nu ma prea pretam. Initial. Dupa care, stiti cum e, you decide to go with the flow and give that poor, desperate guy a chance in pofida avertismentelor pe care biata ta tartacuta se zbate cu ultimele puteri sa ti le ofere... And the rest is history. De cum am devenit "seriosi", insa, eu am inceput sa fac ceea ce stiu mai bine, apparently, when it comes to him. Adica sa ma cert. De ce? Asta e o intrebare foarte buna, dar si foooooarte grea, care necesita un raspuns elaborat, pe care creierul meu nu il poate formula coerent la aceasta ora din noapte (si ma indoiesc ca va putea vreodata, to be honest). Voi spune doar ca probabil pentru ca aveam niste asteptari la nivelul carora relatia nu s-a ridicat. Is this wrong? Perhaps. Poate ca ar fi trebuit sa fiu detasata si chill cum era el, in loc sa ii analizez fiecare reactie si sa ma enervez cand el nu facea ce credeam eu ca ar fi trebuit sa faca. Asta e. Omul cat traieste invata. Sau nu. Pentru ca, iata-ma, dupa 2 ani si mai bine, certandu-ma in continuare si asteptand ca relatia asta sa fie intr-un fel in care cred eu ca nu va fi in veci pururi. But then again, c'est la vie. Si vorba lui (reinterpretata): stiu foarte bine ce am de facut daca nu imi convine ceva...
Da, am divagat. Revenind in zilele noastre, noi continuam sa ne certam, incercand intre doua "meciuri" (citez) sa ne obisnuim unul cu prezenta celuilalt, sa ne mai spunem si vreo doua, trei vorbe dulshi... In fine, ne straduim sa nu ne omoram. Nu stiu daca vom reusi.

...si pe langa tot ce am aberat eu mai sus ar mai fi de adaugat o multime de alte lucrusoare si evenimente mai mult sau mai putin demne de luat in seama. Voi mentiona doar ce imi amintesc acum: the road trip to Chisinau (great city!), schimbarea de look (tunsoare asimetrica si culoare rosie, initial portocalie :p), prezentarea Londa (de unde si tunsoarea) si, last but not least, Farm Ville, a game I'm addicted to (on Facebook) :p.

Voi reveni. Curand. Promit. :p Nitie!

6 comentarii:

  1. Farmville si temele de la master sunt de vina si, desigur, eu, B!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ah, da, VerdeUrsuz, iar nu m-am tinut de promisiune :(. O sa scriu, of course, but when? Timpul mi se scurge printre degete... :((

    RăspundețiȘtergere
  3. mai bine nu mai zic nimic, VerdeUrsuz... :)

    RăspundețiȘtergere