Bucuresti. Si 5 zile care au zburat ca vantul si ca gandul. Si iar multe intamplari, si multi oameni si multa ploaie. Azi am vazut soarele, in sfarsit.
De cand am venit, imi impart timpul intre mici sesiuni de studiu pentru Za Master, smotocit, hranit, periat Charlie Motanul, umblat dupa acte, mancat si baut si hlizit cu prietenii si... creat batai de cap (vorbim de capul propriu si personal), sau asa ceva. Vorba ceea: "Ce-si face omul cu mana lui...".
Nu prea simt nevoia sa vorbesc despre aceste batai de cap, insa va pot spune ca am senzatia ca alunec din nou pe o panta foarte periculoasa si nu imi place deloc. Si asta pentru ca mi-am promis Schimbarea si imi doresc Schimbarea. Asta cu capital letter. Si mi-am mai promis ca nu o sa ma mai mint si ca nu o sa mai fac compromisuri, foarte nocive, de altfel. Si, cu toate acestea...
Something is not right, trust me. De fapt, nimic nu e ok. It wasn't supposed to be this way. Trecutul nu poate fi sters cu buretele. Iar eu nu pot sa cred in niste cuvinte, oricat de frumoase ar fi, oricat mi-as fi dorit sa le aud si sa le simt in ultimii doi ani si mai bine. Nu pot sa cred, in conditiile in care acum doua saptamani auzeam si simteam exact opusul. Si primeam ezitari, confuzie, raceala, abandon si ceata in creier si inima, mai ales. Iar eu stiu una si buna: Iubirea ori e, ori nu e. Nu exista "aurea mediocritas" cand vine vorba de Ea.
Imi pare rau, dar de data asta imi arog dreptul de a fi Toma Necredinciosul. Cineva mi-a spus odata ca eu sunt acel gen de om care acorda sanse peste sanse, over and over again, celor care il ranesc. True, n-am ce zice. Si asta probabil pentru ca nu concep ideea de "rautate gratuita", cel putin nu atunci cand investesc emotional in cineva. Asa ca le acord celor din jurul meu nenumarate sanse de a-mi demonstra ca am dreptate, ca ei sunt oameni onesti si buni, care nu te-ar rani doar pentru ca pot sa o faca sau din comoditate sau egoism sau. De cele mai multe ori, insa, capacitatea mea de a ma increde orbeste e luata drept prostie si/sau naivitate, iar aceia care primesc sansele nenumarate profita de ocazie pentru a ma rani inca o data.
Cu toate acestea, se mai intampla sa zic si "Gata!". Asta am spus si acum doua saptamani. Si chiar cred in tot ce am afirmat atunci, chiar daca mai am si scapari (sunt om, si nu robot...). Si stiu ce vreau si stiu ce merit. Words are not enough. Si, culmea, nu demult as fi putut jura ca vor fi...
Ramane de vazut. Daca voi acorda o noua sansa, de data asta o voi face cu ochii larg deschisi. Si va trebui sa o merite...
Noapte buna, dragii mei!
De cand am venit, imi impart timpul intre mici sesiuni de studiu pentru Za Master, smotocit, hranit, periat Charlie Motanul, umblat dupa acte, mancat si baut si hlizit cu prietenii si... creat batai de cap (vorbim de capul propriu si personal), sau asa ceva. Vorba ceea: "Ce-si face omul cu mana lui...".
Nu prea simt nevoia sa vorbesc despre aceste batai de cap, insa va pot spune ca am senzatia ca alunec din nou pe o panta foarte periculoasa si nu imi place deloc. Si asta pentru ca mi-am promis Schimbarea si imi doresc Schimbarea. Asta cu capital letter. Si mi-am mai promis ca nu o sa ma mai mint si ca nu o sa mai fac compromisuri, foarte nocive, de altfel. Si, cu toate acestea...
Something is not right, trust me. De fapt, nimic nu e ok. It wasn't supposed to be this way. Trecutul nu poate fi sters cu buretele. Iar eu nu pot sa cred in niste cuvinte, oricat de frumoase ar fi, oricat mi-as fi dorit sa le aud si sa le simt in ultimii doi ani si mai bine. Nu pot sa cred, in conditiile in care acum doua saptamani auzeam si simteam exact opusul. Si primeam ezitari, confuzie, raceala, abandon si ceata in creier si inima, mai ales. Iar eu stiu una si buna: Iubirea ori e, ori nu e. Nu exista "aurea mediocritas" cand vine vorba de Ea.
Imi pare rau, dar de data asta imi arog dreptul de a fi Toma Necredinciosul. Cineva mi-a spus odata ca eu sunt acel gen de om care acorda sanse peste sanse, over and over again, celor care il ranesc. True, n-am ce zice. Si asta probabil pentru ca nu concep ideea de "rautate gratuita", cel putin nu atunci cand investesc emotional in cineva. Asa ca le acord celor din jurul meu nenumarate sanse de a-mi demonstra ca am dreptate, ca ei sunt oameni onesti si buni, care nu te-ar rani doar pentru ca pot sa o faca sau din comoditate sau egoism sau. De cele mai multe ori, insa, capacitatea mea de a ma increde orbeste e luata drept prostie si/sau naivitate, iar aceia care primesc sansele nenumarate profita de ocazie pentru a ma rani inca o data.
Cu toate acestea, se mai intampla sa zic si "Gata!". Asta am spus si acum doua saptamani. Si chiar cred in tot ce am afirmat atunci, chiar daca mai am si scapari (sunt om, si nu robot...). Si stiu ce vreau si stiu ce merit. Words are not enough. Si, culmea, nu demult as fi putut jura ca vor fi...
Ramane de vazut. Daca voi acorda o noua sansa, de data asta o voi face cu ochii larg deschisi. Si va trebui sa o merite...
Noapte buna, dragii mei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu